Şi s-a întors “mi-e dorul”, deşi nu-i mai simţeam lipsa, mă obişnuisem cu tăcerea pe care am îmbrăţişat-o cu o sete nebună. Ai atins partea din mine care, nici măcar nu ştiam că mai trăieşte, ai aprins focul pe care l-am stins în oceanul din care credeam că nu va mai ieşi. Ai luat eşarfe crem, pe care le-ai colorat în roşul focos, tatuat pe umărul tău drept.
Mi-ai schimbat uşa, fără să mă întrebi ce culoare preferată am. Ai cumpărat vinul tău preferat, ai parfumat perna, cu parfumul meu pe care îl iubeai, probabil asta iubeai la mine doar, parfumul. Acum vrei să mai simţi buzele mele pe obrazul tău, dar ai uitat câte săgeţi ai tras în uşa pe care oricum n-o iubeam?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu