Cuvinte

Am gustat stropi de lacrimi şi urmează să trăiesc amintiri de gheaţă… Te văd, dar nu te recunosc, te privesc, dar nu eşti tu. Să fie o iluzie? Oare tu ai fost real vreodată? În mintea mea se perindă o mulţime de imagini, de ieri, de azi, dar cele mai multe sunt de mâine…  Mâine vreau să fii doar tu, fără el şi în special fără ea, vreau să fii simplu tu…

Azi încă te aştept, dar mâine nu te voi mai aştepta, mâine doar te vreau, aici lângă mine, am obosit să fii doar în mintea mea de gheaţă, te vreau real, aşa voi simţi lacrimi pe faţă...

Fug cu disperare de trecut, încerc să mă ascund în viitor, neglijez prezentul, îi dau ignore. Respir dar nu trăiesc, prezentul nu-l vreau, e prea fără culoare. Viitorul e foarte colorat, in cele mai frumoase şi triste culori, preferatele mele. Am o teamă pe care o ascund de toţi, mi-e teamă ca nu cumva timpul să şteargă din culorile viitorului.

Mi-e teamă de necunoscut, dar în acelaşi timp, aştept cu nerăbdare ca necunoscutul să mi se descopere.

Te vreau şi totuşi mă ascund de tine, nu vreau să mă vezi “goală”, nu vreau să şti totul despre mine. De ce? Poate pentru că, nu pot fi piesa perfectă în puzzle-lul tău. N-aş suporta să mă foloseşti şi-apoi să mă arunci într-un colţ de cameră prăfuit… nu mai merit nimic…